IMUAU Summer School. Schönberg 2023 – Filiala Teritorială București a OAR și Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM)

Descriere generală

Această școala de vară este organizată de Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” în parteneriat cu Filiala Teritorială București a OAR și are loc în satul Dealu Frumos, jud. Sibiu. Școala își propune aprofundarea tehnicilor tradiționale de prelucrare a lemnului, explorarea posibilităților de modelare ale fierului și o apropiere de comunitate, prin interogarea specificului local. Contextul acestei școli de vară răspunde și altor nevoi umane, reluând legătura cu natura, cu atemporalitatea rurală, socializarea în aer liber și schimbul efervescent de idei între specialiști și studenți. Școala are și o componenta sociologică esențială oricărui demers de intervenție de arhitectură sau restaurare. În perioada aleasă pentru școala de vară, sașii se întorc în țară, iar mărturiile lor, alături de ale românilor și rromilor, sunt valoroase pentru documentare.

Școala constă în:

– Cercetarea și documentarea prealabilă: participanții se vor documenta pe baza unei bibliografii recomandate pentru a înțelege contextul istoric și etnografic al sitului și peisajului cultural rural abordat.

– Școala de vară teoretică, care va include: perspectiva teoretică (proiectare, structuri, obiectiv didactic, suport teoretic și istoric, etc.) oferită de cadrele didactice; perspectiva practică (prezentarea tehnicilor tradiționale) oferită de meșteri locali (dulgher, fierar); perspectiva antropologică (poveștile satului, ale caselor, etc.) oferită de reprezentanții comunității.

– Atelierele: dulgherie și fierărie: interacțiunea cu meșterii, alegerea materialelor potrivite, însușirea tehnicilor tradiționale.

Finanțare 2022-2023

Subiectul ediției de anul trecut a fost reprezentat de refacerea acoperișului bucătăriei de vară, sub coordonarea arh. Ioana Ardelean și a unui meșteșugar local, Sebastian Bethge. Aceștia au propus un unghi de 50 grade, tipic pentru arhitectura vernaculară săsească, prezent atât în structura acoperișului, cât și la nivelul contrafișelor stâlpilor de susținere.

Învelitoarea aleasă a fost țiglă manuală, recuperată din comunitate. Atât panta acoperișului, cât și țigla solzi tradițională folosită sunt menite să asigure buna integrare în ansamblul gospodăriei și în vecinătăți, aceste aspecte fiind vitale pentru expresia arhitecturii locale.

Atelierul de tâmplărie s-a ocupat de ușa casei și de un oblon, iar în atelierul de fierărie, pe lângă diferite ornamente și cuie din fier, s-a realizat un set de zăvoare pentru poarta specific săsească restaurată anterior.

Pentru că timpul a fost scurt și bugetul limitat, am reușit doar înlocuirea structurii acoperișului și a stâlpilor, precum și acoperirea cu țiglă, urmând ca anul următor să continuăm lucrările cu închiderile bucătăriei, precum și cu elemente de zidărie și fierărie necesare.

Componenta sociologică este esențială oricărui demers de intervenție de arhitectură sau restaurare, mai ales în lucrul cu o comunitate locală mixtă: români, sași și rromi. De mare ajutor ne-a fost Ștefania Cotei, care ne-a vorbit despre Folclor, Multiculturalism și Temporalitate: Elemente Contemporane ale Integrării Romilor în Transilvania.