Conversii. Carte-laborator – igloo media

„Conversii. Carte-laborator” este o apariție editorială inedită ce ilustrează exemple contemporane de conversie arhitecturală din România, în care clădiri din patrimoniul industrial, religios, militar, comercial au fost readaptate și revalorificate printr-o dimensiune culturală și artistică: Atelierele Malmaison, Casa Tranzit, Atelierele Scânteia, FABER, La Centrală (Slănic-Moldova), The Ark, Baia Turcească, Bastionul Theresia, ARCUB, Palatul Universul și MultipleXity (MX). Lor li se alătură două studii de caz dedicate unor inițiative emblematice, cu statut aparte, Mina („Planeta”) Petrila, respectiv Fabrica de Pensule din Cluj-Napoca, precum și un eseu introductiv al prof. Augustin Ioan, care oferă o privire teoretică asupra fenomenului conversiei arhitecturale.  

Realizarea albumului a presupus cercetare de arhivă și teren, interviuri cu reprezentanții spațiilor și proiectelor prezentate, lucrul cu ample arhive fotografice, precum și o atenție specială acordată dimensiunii grafice și tipografice a cărții, care are un vădit caracter experimental, reflectând astfel ideea de studiu „neterminat”, infinit, într-un perpetuu provizorat, asemenea clădirilor selectate în sumar.   

Miza albumului a fost de a documenta transformările funcționale și arhitecturale ale acestor clădiri/spații/proiecte, în încercarea de a surprinde într-o formă fixă, ca într-o arhivă a trecutului și prezentului, fragmente de societate care s-au tot schimbat în istoria recentă. Colecția celor 13 astfel de spații aduce în discuție teme esențiale pentru peisajul cultural românesc contemporan: fragilitatea clădirilor moștenite; statutul incert al unora dintre ele; contradicții ale fenomenului conversiei, în care mereu ce se pierde și ceva se câștigă; fragilitatea statului culturii, artei și a artiștilor independenți în general, capabili însă să revitalizeze spații periferice, aflate în așteptare, și odată cu ele comunități întregi; potențialul acestor spații, prin documentarea unor exemple de bună practică, atât prin investiții substanțiale, cât și prin acțiuni „improvizate”, cu mijloace restrânse. Toate ilustrează, astfel, forme de reziliență prin cultură și arhitectură, reușind să vitalizeze nu doar clădiri, ci și comunități și spații urbane mai largi.