Idolul modern. Henry Moore în Blocul Estic- Asociația Institutul Prezentului

„Idolul Modern. Henry Moore în Blocul Estic” continuă seria de expoziții-dosar deschisă de Institutul Prezentului în 2019 odată cu expoziția „24 de argumente. Conexiuni timpurii în neo-avangarda românească 1969–1971” la Muzeul Național de Artă al României (MNAR). Scopul acestor expoziții este acela de a revizita într-o nouă formulă curatorială (aceea a unui dosar vizual, interconectând materialele documentare cu artefactele istorice) teme, evenimente și enunțuri artistice și culturale care au contribuit la dezvoltarea unor noi atitudini și a unui alt fel de gândire vizuală în istoria recentă a artelor din România.

Institutul Prezentului și Muzeul Naţional de Artă al României deschid expoziţia „Idolul modern. Henry Moore în Blocul Răsăritean”, care are un caracter documentar, propunând o contextualizare a itinerării expoziţiei Henry Moore la București, Bratislava, Praga și Budapesta în 1966–67. Expoziţia constituie un proiect colectiv de cercetare, fiind iniţiată de istoricii de artă Alina Șerban (București), Daniel Véri (Budapesta) și Lujza Kotočová (Praga) și conţine o serie de interviuri realizate cu martorii expoziţiei din România, Cehia și Ungaria: Ioana Vlasiu, istoric de artă, Constantin Flondor, pictor, Grigorie Minea, sculptor, Peter Jacobi, sculptor; Adéla Matasová, artist intermedia; György Jovánovics, sculptor, László Gyémánt, pictor, Krisztina Passuth, istoric de artă, Márta Kovalovszky & Péter Kovács, istorici de artă.

Considerată a fi, la acel moment, cea mai amplă retrospectivă internaţională a lui Henry Moore, expoziţia, organizată de Consiliul Britanic împreună cu autorităţile locale din România, Cehoslovacia și Ungaria, a cuprins lucrări — sculpturi și desene — realizate de-a lungul a cinci decenii, între 1924 și 1964. Cercetarea de faţă urmărește istoriile acestor evenimente la București, Bratislava, Praga și Budapesta, investigînd rolul lor în îmblînzirea tensiunilor politice și a ideologiilor antagoniste după 1960. Acestea au fost rezultatul programului de schimb cultural cu Blocul Estic coordonat de Consiliul Britanic: în schimbul găzduirii expoziţiei Moore, aceste ţări au avut posibilitatea să organizeze evenimente similare în Anglia. Cronologia prezentă în cadrul expoziţiei analizează astfel de conexiuni bilaterale între Anglia și cele trei ţări socialiste. Mai mult, evidenţiază și alte evenimente legate de Moore care au avut loc în Blocul Estic (Polonia, Bulgaria) și în Iugoslavia.

Recepţia operei lui Henry Moore s-a realizat diferit în fiecare ţară ca urmare a condiţiilor artistice și politice specifice și a gradului de familiarizare cu creaţia lui Moore, dobîndită anterior pe canale oficiale sau neoficiale. Discuţiile din jurul expoziţiei au constituit o dovadă că viaţa artistică și culturală locală a fost stimulată de prezenţa lui Moore, în unele cazuri modelînd cariere artistice individuale sau întărind ideile și tendinţele deja prezente în peisajul cultural al acestor ţări în anii 1960. În consecinţă, expoziţiile lui Moore au constituit un instrument comun atît pentru autorităţile britanice, cît și pentru autorităţile locale în propria lor diplomaţie culturală.

Expoziţia itinerantă a lui Henry Moore reprezintă un moment excepţional în istoria postbelică a expoziţiilor din Blocul Răsăritean, iar revizitarea unui astfel de eveniment dintr-o perspectivă transnaţională, poate contribui semnificativ la înţelegerea complexităţii politicilor culturale ale anilor 1960.

Proiectul a constat în organizarea unei expoziții și a unei serii de conferințe asociate „Privind spre viitor, privind spre trecut”, tururi ghidate prin expoziție, ateliere educaționale pentru elevi, și publicarea de articole.