Parcuri publice din România. Ipostaze ale modernizării urbane (1831-1918) – Asociația Art Conservation Support (ACS)

Volumul Parcuri publice din România. Ipostaze ale modernizării urbane (1831–1918), autor Alexandru Mexi, analizează apariția și evoluția parcurilor publice ca parte esențială a procesului de modernizare urbană. Cartea plasează cazul românesc într-un context european, urmărind transferul de modele occidentale și adaptarea acestora în spațiul românesc extracarpatic.

Lucrarea documentează dezvoltarea primelor grădini publice și transformarea lor în infrastructură urbană majoră, cu studii de caz dedicate orașelor București, Iași și Craiova, evidențiind rolul acestor spații în configurarea orașului modern. Parcurile publice sunt analizate ca instrumente active ale modernizării României, reflectând transformări sociale, culturale și politice ale perioadei.

Parcuri publice din România. Ipostaze ale modernizării urbane (1831–1918) completează bibliografia de specialitate din țară, contribuind la dezvoltarea cunoașterii în domeniu și la o mai bună identificare a valorilor culturale prezente în parcurile municipale.

Cercetarea se bazează pe un amplu demers documentar, utilizând materiale edite și inedite identificate în biblioteci, centre universitare și institute de cercetare din România și din mai multe țări europene. Investigația de arhivă este completată de cercetări in situ desfășurate, începând cu anul 2012, în numeroase parcuri publice din orașe românești, precum și prin comparații cu exemple relevante din mari centre europene și nord-americane. De asemenea, studiul integrează literatura științifică recentă și documente internaționale de referință privind protejarea grădinilor istorice și a parcurilor publice.

Importanța lucrării se manifestă atât la nivel național, cât și internațional. Studiul contribuie la încadrarea evoluției parcurilor publice românești în contextul mai larg al modernizării europene, evidențiind influențele culturale și modelele de transfer. Totodată, analiza rolului parcurilor în procesul de modernizare a provinciilor extracarpatice deschide perspective noi asupra relației dintre spațiul construit și cel plantat, asupra istoriei sociale și economice și asupra evoluției peisajului urban. Nu în ultimul rând, cercetarea furnizează un fundament necesar proiectelor de conservare-restaurare a patrimoniului imobil, facilitând înțelegerea istoriei și semnificației parcurilor istorice și sprijinind o intervenție responsabilă asupra acestora.