Cutia cu diplome – Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM)

Cartea are la bază studiul de doctorat al autoarei, Ana-Maria Vesa-Dobre, finalizat în 2013 (la UAUIM) și axat pe o cercetare a Școlii românești de arhitectură în perioada comunită. Teza s-a concentrat în special asupra proiectelor de diplomă ale absolvenților, deoarece diploma este o „oglindă” pertinentă a întregului parcurs academic, dezvălui un nivel de performanță și maturitate profesională a studenților, ilustrat printr-un gest arhitectural racordat la un context (politic, economic, cultural etc), dar și un feed-back față de o autoritate instituțională (Școala).

Diverși factori contextuali au influențat Școala (și implicit, diplomele) în perioada studiată: programele (temele) abordate erau controlate ideologic, ca parte a propagandei sistemului; desenul (modul de reprezentare) se plia pe linia directivelor; stringențele planurilor economice impuneau și plafonau calculul de cost estimativ al proiectelor etc. Pe de altă parte, în acest context de comezi ferme, unidirecționale, adesea categorice, proiectul de diplomă era singurul care putea avea (eventual) o „viziune” (fie ea chiar și utopică); era printre puținele manifestări „libere” prin care se putea „visa” la arhitectură, în anumite limite. Așadar, studiul diplomelor încearcă să descifreze sensuri, atitudini, mentalități ale Școlii și, respectiv, ale breslei într-un climat dificil, devenit brusc imperativ.

În forma sa actuală, studiul include o suită de 76 de proiecte de diplomă dintr-un total de 5.680 de lucrări identificate și indexate, elaborate în Școala în perioada 1944-1989. Studenții diplomelor prezentate au devenit, ulterior, profesioniști recunoscuți, arhitecți și pedagogi de specialitate apreciați de comunitatea locală și internațională, iar cartea ppate fi văzută și ca un gest de reverență față de punctul de start al carierei acestora.

Titlul „Cutia cu diplome” este un rapel al imaginii pe care o au diplomele păstrate în arhiva Școlii. Proiectele erau, în acea perioadă, fotografiate la sfârșitul fiecărei sesiuni de susținere (6-12 cadre film/diplomă) și ulterior depozitate în cutii ample, de carton pânzat. Grafica volumului păstrează acest concept, cu intenția de a creiona cât mai plastic perioada, atmosfera și ideile acestor proiecte.

În faza de aplicație, proiectul s-a numit:  Școala românească de arhitectură (1944-1989) – Proiectele de diplomă, dinamică și relevanță.