Locuri si arhitecturi. Regionalism si modernitate in Romania, sec. XX-XXI/ Place and Architecture. Regionalism and Modernity in Romania, XX-XXIth Century – SG STUDIO SRL

În România, vorbim obsesiv despre stil și specific național, despre opoziția dintre tradiție și modernitate. Nu și în această carte, în care referințele sunt regiunea și locul: din Transilvania la Balcic și Sinaia, din Muntenia și București în nordul Moldovei.  Explorăm peste 100 de ani de arhitectură modernă care pornește de la locul în care se așază, de la patrimoniu, vecinătăți, peisaj și de la o cultură a construirii. O cercetăm într-un context social, istoric și al arhitecturii europene. Așezăm împreună maeștrii unei modernități istorice, adaptările și practicile locale în perioada socialistă și eco-regionalismul și arhitectura responsabilă de astăzi.

Cartea este o lucrare științifică de istoria arhitecturii moderne și de analiză a arhitecturii contemporane.
În România, ne bucurăm în România de o colecție solidă de cărți și alte studii atât despre arhitectura tradițională și despre curente din epoca modernă legate de tradiție sau de(re)inventarea unei arhitecturi naționale (precum neo-românescul), dar nu și despre regionalism. Se poate ca această lipsă să se datoreze faptului că adepții stilului neo-românesc au urmărit în mod explicit și programatic o arhitectură nouă românească, alcătuită din elemente considerate drept cele mai valoroase în anumite zone, dar ele trebuiau codificate și contopite într-un stil unitar. Această decuplare de specificul local, de fapt, de loc, în favoarea unui stil sintetic general, a dus la același tip de arhitectură din Iași, până la Craiova, Cluj și Constanța. Când, mai târziu, „specificul național” a revenit ca obligație ideologică în regimul Ceaușescu, această unitate s-a perpetuat.

Și totuși, au existat pe teritoriul actual al României (și în regiuni care au făcut la un moment dat parte din acest teritoriu) exemple de abordări care, de multe ori fără a o afirma prin discurs, au privilegiat legătura cu un loc și o cultură arhitecturală specifice. Mai mult de atât, în perioada de după 1990, au apărut mișcări definite, arhitecți individuali sau opere importante care aparțin în mod clar modernității, dar își găsesc rădăcinile într-o identitate locală și care se opun atât unei arhitecturi internaționale generice. cât și tradiționalismului și abordărilor superficiale.

Aceste fenomene este subiectul cărții noastre. Explorăm un fenomen al modernității locale, pus într-un context internațional și social și privit în cadrul unei evoluții istorice, al corespondențelor, ale unor elemente esențiale.

Ne preocupă cercetarea unor aspecte istorice puțin explorate, cât și promovarea unui patrimoniu valoros și a unor modele de bună practică. Într-o perioadă în care distrugerea fondului construit autentic este însoțită (și uneori acoperită) de pseudo-arhitectură tradițională, modelele vechi (privite critic) și cele noi (analizate și așezate în context) ni se par extrem de importante. Regiunea devine teritoriul în care poate crește o arhitectură perfect contemporană și de-a locului). Considerăm bogăția enormă a modernității din România și interferențele culturale o referință esențială pentru practica de astăzi și un mijloc de-a evita capcana naționalismului și a tradiționalismului înverșunat.