Traducere „Spre o arhitectură” de Le Corbusier – Positif Concept SRL/ Editura Ozalid

Traducere „Spre o arhitectură” de Le Corbusier – Positif Concept SRL/ Editura Ozalid

Project icon
Categorie Cărți
Organizație Positif Concept SRL/ Editura Ozalid
Localizare România
Status Încheiat
Grupuri țintă studenți la arhitectură și istoria artei, arhitecți, istorici de artă, publicul larg interesat de arhitectură și istoria arhitecturii
Număr beneficiari -
Procent de finanțare 58%
Suma finanțată 58550 RON
Coordonator proiect Emilia Țugui
Echipă proiect
Studiu introductiv:
prof. arh. Jean-Louis Cohen

Traducere:
dr. arh. Radu Ponta

Responsabil financiar:
Florea Țugui
Premii și nominalizări
-
Evenimente
-
Tiraj
1000 exemplare

Publicarea volumului lui Le Corbusier „Vers une architecture” în limba română reprezintă prima traducere integrală a ediției revăzute din 1958, ultima pe care autorul a supravegheat-o. Textul traducerii este precedat de introducerea critică pe care reputatul istoric și critic de arhitectură Jean-Louis Cohen a redactat-o cu prilejul traducerii cărții în engleză (Getty Research Institute, 2007). Traducerea a fost realizată de dr. arh. Radu Ponta și se așează în continuarea tezei de doctorat a autorului, intitulată „Le Corbusier: Teme și forme ale teoriei arhitecturii în secolul XX”, susținută la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” sub conducerea știinșifică a prof. dr. arh. Ana Maria Zahariade.

Cartea este reputată a fi cea mai faimoasă carte de arhitectură a secolului 20, bucurându-se de succes de la prima apariție, în 1923, și fiind în continuu reeditată atât în ediția franceză (revăzută de mai multe ori de autor însuși), cât și în traduceri. Cartea rămâne una din cele mai importante manifestări ale Modernismului și reprezintă unul din cele mai radicale puncte de cotitură ale arhitecturii și teoriei din ultima sută de ani.

„Spre o arhitectură” descrie parcursul auto-interogativ al autorului în încercarea de a defini „arhitectura adevărată”. Această definiție se articulează în multiple feluri: prin opoziție cu tradiția academică, prin opoziție cu ingineria (dar inspirându-se din programul acesteia și folosind realizările inginerești ca surse de inspirație), prin stabilirea criteriilor pentru selectarea unor modele din istorie, prin conturarea unei estetici și, totodată, a noilor oportunități din profesie. Prin urmare, cartea reflectă țelul autorului de a preciza condiția perenă a arhitecturii, fără opune o arhitectură nouă uneia învechite, dar și absența unei viziuni totalizatoare și finale, ceea ce justifică o neîntreruptă căutare a condițiilor definitorii ale arhitecturii adevărate.