Ce este timbrul arhitecturii

Festivalul de Film UrbanEye nu ar fi existat fără susținerea obținută prin Timbrul de Arhitectură, încă de la prima ediție din 2014. De aceeași susținere au beneficiat și numeroase alte proiecte culturale cu impact real asupra societății,

OAR a dezvoltat acest mecanism transparent, funcțional, care contribuie constant la dezvoltarea culturii, educației și cercetării arhitecturale. Este un exemplu unic de bună practică privind utilizarea timbrelor culturale, care s-a dezvoltat și perfecționat în fiecare an.

Susținem Ordinul Arhitecților din România pentru păstrarea dreptului de a gestiona fondurile provenite din timbrul de arhitectură.

Proiectul „Arhiva de arhitectură” a fost inițiat acum mai bine de 10 ani pentru a pune în valoare un patrimoniu documentar și vizual aflat în colecții publice și private. Accesibil în mediul online, pe site-ul arhivei (aici și aici), în format digital sau tipărit, a reprezentat preocuparea principală a cercetătorilor și colaboratorilor Asociației Istoria Artei.

Fie că a fost vorba despre descoperirea caselor de arhitecți din București, a influenței franceze sau germane, a arhitecturii neoromânești în anul Centenarului, a cinstirii arhitecților Ion Mincu, Paul Smărăndescu sau Cristofi Cerchez, a organizației Corpul Arhitecților din România, a arhitecturii interbelice, proiectul Arhivei de arhitectură și-a educat și informat publicul pasionat și a contribuit la promovarea culturii arhitecturale.

Participarea gratuită la ateliere, conferințe, tururi, expoziții, vizite, realizarea de materiale de informare, sprijinirea cercetătorilor și susținerea eforturilor de fotografiere/scanare au fost realizate prin câștigarea unor finanțări din Timbrul Arhitecturii de la Ordinul Arhitecților din România.

Alături de celelalte timbre culturale, Timbrul arhitecturii – mecanism care susține dezvoltarea culturii arhitecturale și a profesiei de arhitect – este amenințat cu dispariția sau absorbția de către Ministerul Culturii, variante vehiculate informal de la jumătatea anului trecut și confirmate prin includerea recentă pe agenda Guvernului României a reglementării timbrelor culturale în perioada vacanței parlamentare (legea de abilitare a Guvernului votată in decembrie de Parlament). Concret, se are în vedere modificarea legislației timbrelor culturale prin ordonanță de guvern ce ar urma să fie emisă curând (vacanța parlamentară se încheie la 1 februarie).

Suntem în alertă, alături de Ordinul Arhitecților din România pentru Timbrul Arhitecturii, amenințat cu dispariția sau absorbția de către Ministerul Culturii.

Ca organizație profesională ACS a beneficiat în mai mulți ani, urmare a unui concurs și a selecției de oferte, de sprijin din Timbrul arhiteturii pentru desfășurarea unor proiecte culturale și editoriale cu impact în conservarea patrimoniului cultural material. Am văzut an de an cum acest program este gestionat cu succes de OAR, am observat efortul pe care cei implicați în gestionarea fondului îl fac pentru eficientizarea procesului și transparență și am văzut beneficiile produselor culturale rezultate din proiecte finanțate din Timbrul arhitecturii.

Mereu se poate și mai rău, dar ăsta e cel mai negru scenariu. Nu se pierde doar „o finanțare”, se demolează o practică profesională construită în ani de zile. Expoziții, anuale, tabere, burse, cercetări, publicații – toate propuse pentru absorbție/ reorganizare/ comasare, adică pentru demolare…!

Fără această finanțare gestionată de Ordinul Arhitecților din România, niciunul dintre proiectele de cercetare și activare culturală și comunitară pe care le-am construit în ultimii ani, și de care au beneficiat în mod direct comunitățile locale – cum sînt cele din marile cartiere de locunțe colective, ce au un acces limitat la spații culturale și comunitare în proximitate – n-ar fi fost posibile: Garaj Deschis / OPEN Garage sau Harta Bibliotecilor de Cartier.

Dacă scenariile vehiculate se confirmă, la fel ca toate timbrele culturale și Timbrul arhitecturii este amenințat cu desființarea sau cu absorbția într-un sistem care îi anulează eficiența și rolul conferit de lege. Drept consecințe directe: vor fi afectați mii de operatori culturali relevanți pentru domeniul nostru – al arhitecturii – și nu numai. Vor fi curmate, numai în cazul Timbrului arhitecturii, sute de proiecte culturale care contribuie la dezvoltarea culturii arhitecturale și educației pentru mediu construit. Iar de acestea depinde, în cele din urmă, chiar calitatea mediului nostru de viață și sănătatea societății.

Suntem recunoscători Ordinul Arhitecților din România pentru modul în care gestionați Timbrul Arhitecturii, și solidari cu voi în acest demers!

Sesiunile de finanțare organizate de OAR de aproape 20 de ani, cu tot mai mult profesionalism, sunt printre puținele mecanisme de finanțare al inițiativelor și proiectelor care susțin dezvoltarea culturii mediului construit, de la firul ierbii. Suntem una dintre organizațiile care au beneficiat de finanțare din Timbrul Arhitecturii în ultimii 3 ani, iar fără acest instrument, o parte dintre proiectele noastre nu ar fi posibile.

Avem nevoie de mai multe organizații ca OAR, care să distribuie transparent și profesionist fonduri pentru dezvoltarea culturii la firul ierbii în România, nu de mai puține!

De 16 ani facem proiecte din Timbrul Arhitecturii. E modul în care am încercat să contribuim la un mediu construit mai bun, la interlocutori mai bine informați, la promovarea extinsă a exemplelor de bună practică.

Și au fost proiecte în strada, precum și diverse evenimente indoor, multe prezentări publice și publicații – toate gândite pentru a pune umărul la dezvoltarea coerentă, sustenabilă a țării în care trăim. O mică contribuție pentru societate și mult timp investit din partea noastră. Și alături ne noi, mulți alții, pe diverse subiecte și în diverse moduri – toate legate creativ și logic de arhitectură și urbanism.

Timbrul Arhitecturii e bine gestionat de Ordinul Arhitecților din România și de către Uniunea Arhitecților din Romania, care și-au construit un mecanism transparent și profesionist de finanțare și pe care l-au îmbunatățit an de an. Este un model de buna practica ce poate inspira toate uniunile care gestionează timbre culturale.

Recomandăm Ministerului Culturii să nu ignore efortul investit atât de cele 2 organizații, cât și de cei care au desfășurat proiecte în beneficiul comunităților. Suntem o comunitate preocupată de mediul în care trăim și rezultatele proiectelor derulate prin Timbrul Arhitecturii demonstrează acest lucru.

Suntem în ALERTĂ pentru Timbrul arhitecturii, alături de Ordinul Arhitecților din România. Acest instrument esențial este amenințat cu dispariția sau absorbția de către Ministerul Culturii.Prin proiectul „Strângem rândurile în jurul ultimului furnal”, finanțat în 2025 prin Timbrul de arhitectură, am reușit să deschidem un proces curajos de cercetare, educație și co-creare în jurul Furnalului nr. 2 din Reșița – patrimoniu industrial de importanță națională. Proiectul a adus împreună specialiști, administrația locală și comunitatea și a generat scenarii, documentații și instrumente concrete pentru viitorul acestui loc. Mai mult decât un exercițiu educațional, proiectul a livrat resurse utilizabile direct în procesele locale de planificare și decizie, contribuind la clarificarea opțiunilor de prezervare și reactivare a furnalului fără a perturba activitatea industrială existentă și consolidând un model de lucru colaborativ cu patrimoniul industrial, rar întâlnit în România.

Continuarea în 2026 a unor astfel de inițiative este posibilă doar prin același timbru, care susține proiecte cu impact asupra mediului construit din România. Fără el, astfel de procese se opresc.

Timbrul arhitecturii este amenințat cu dispariția sau absorbția de către Ministerul Culturii.

Timbrul de arhitectură a produs constant conținut de calitate pentru comunitatea largă prin școlile de vară, proiectele cu componentă de cercetare, proiectele culturale sau publicații.

Grădina Dâmbu, proiect cultural cu componentă pronunțată de cercetare inițiat de Asociația cu a mic în 2024 este finanțat de Ordinul Arhitecților din România prin Timbrul arhitecturii. Fără acest mecanism democratic, nu ar fi fost posibil să producem conținut relevant pentru comunitatea din zona pârâului Dâmbu, cu impact asupra unei zone mai largi.

Susținem Ordinul Arhitecților din România în demersul de a păstra administrarea Timbrul arhitecturii, ca sistem profesionist, transparent, democratic și comunitar de gestionare a unei taxe parafiscale.

Modelul creat în decursul a 20 de ani de echipa Ordinului Arhitecților din România prin Timbrul de Arhitectură a setat un standard de calitate, transparență și responsabilitate profesională, motiv pentru care considerăm că transferul său către un sistem centralizat ar însemna o pierdere semnificativă în rândul inițiativelor culturale cu relevanță și impact real în societate.

Prin proiectul Open Waterways al asociației noastre, finanțat în 2025, am reușit să începem un amplu și necesar proces de documentare, protejare și valorificare a patrimoniului dunărean, împreună cu o echipă interdisciplinară formată din specialiști, studenți voluntari, autorități și comunități locale.

Această inițiativă are șansa să continue și în 2026 prin același timbru, ce a reprezentat principalul motor pentru o serie de alte proiecte ce lucrează cu teme deosebit de importante atât în mediul rural, cât și în cel urban din România.

Suntem solidari cu Ordinul Arhitecților din România. Prin finanțările oferite în ultimii 2 ani, prin Timbrul Arhitecturii, am implementat: 2 școli de vară internaționale cu profesori locali și din străinătate în mediul rural, în Chiojdu, am publicat 2 cărți despre arhitectura sustenabilității (la EUIM), ultima fiind lansată în decembrie 2025, cu contribuții de pe 4 continente. Am realizat expoziții din Timbrul Arhitecturii, proiecte design & build publicate open-source, iar în cadrul proiectelor culturale implementate timp de 2 ani am colaborat cu multe persoane tinere, unele aflate în situații de vulnerabilitate, am oferit oportunități și am deschis posibilități profesionale. Ca impact, peste 40 de studenți arhitecți au participat la atelierele noastre despre sustenabilitate, analiză comunitară, impact climatic, proiecte informate, am educat anual peste 60 de elevi din Chiojdu, participanți la atelierele noastre, în practici sustenabile, iar intervențiile noastre au avut ca beneficiari indirecți sute de persoane.

Dacă nu ar fi fost Timbrul Arhitecturii, multe dintre activitățile ArhiPera din ultimii 2 ani nu ar fi avut loc. Susținem păstrarea Timbrului Arhitecturii, o necesitate în domeniul arhitecturii, prin care numeroase inițiative culturale prind viață, educă și se educă.

Pentru Școlile de Vară ARA, finanțarea din Timbrul Arhitecturii a însemnat sute de studenți care au învățat hands-on, zeci de clădiri studiate și salvate, sute de studii și documentații realizate cu răbdare și atenție, cu dorința de a înțelege. A însemnat intervenții directe pe patrimoniu, practică pe bune, zile întregi petrecute pe șantier, învățare reală — nu simulată — acolo unde arhitectura întâlnește responsabilitatea.

A însemnat contactul cu meșteri tradiționali, cu tehnici care au trecut testul timpului, materiale locale și o înțelegere profundă a valorii construcțiilor istorice. Mai ales, a însemnat perseverență, tenacitate și un scop comun: un patrimoniu cu viitor. Toate acestea au fost posibile an de an prin încrederea oferită de finanțări precum cele din Timbrul Arhitecturii.

Despre asta este vorba, de fapt – despre continuitate, despre a construi generații, nu doar proiecte. Nu o spunem doar noi, ci toți cei care au construit, reparat, imaginat, inovat, încurajat, perseverat cu sprijinul Timbrului Arhitecturii gestionat de Ordinul Arhitecților din România.

Finanţările transparent câştigate de-a lungul anilor prin Timbrul de Arhitectură al O.A.R. au jucat un rol definitoriu pentru asociaţia noastră, permiţându-ne să desfăşurăm proiecte de impact asupra patrimoniului construit din lemn, precum şcoala anuală de restaurare din jurul bisericii de lemn arse de la Povergina, jud. Timiş, şi inventarierea bisericilor de lemn din România (cu rezultate diseminate la liber pe site-ul nostru oficial).

Acelaşi Timbrul Arhitecturii ne permite şi în 2026 să ne continuăm activitatea, prin proiectele anunţate anterior pe pagina noastră. Sperăm să nu fie acesta ultimul an în care avem acces la astfel de granturi culturale absolut esenţiale şi susţinem păstrarea timbrelor culturale, printre care şi a Timbrului Arhitecturii, în administrarea organizaţiilor profesionale şi de creatori.

Multe din proiectele de fotografie pe care le-am derulat din CdFD.ro au fost posibile (și) prin finanțări de la Ordinul Arhitecților din România, prin Timbrul Arhitecturii: Mândrie și Beton, Periferia, La Garaje. Azi, această sursă și resursă stabilă, transparentă, este în pericol de a dispărea și de a înghiți în hău toate posibilele proiectele viitoare, cu beneficiari cu tot. Timbrul este amenințat cu desființarea sau absorbția centralizată într-un minister sau organism care nu va avea nici pe departe aceleași abilități de gestionare precum organizația profesională OAR.

Organizația noastră a beneficiat de finanțare din Timbrul Arhitecturii, gestionat de Ordinul Arhitecților din România, pentru câteva proiecte de fotografie documentară, care au devenit reper atât în breaslă, cât și pentru publicul specializat. Printre acestea, am dori să menționăm:

–         Mândrie și Beton, o documentare vizuală unică, ce urmărește, începând cu anul 2010, schimbările din peisajul construit al satului românesc, ca urmare a masivei migrații a forței de muncă în străinătate. Pe lângă arhiva vizuală rezultată, au fost tipărite două albume de fotografie și un film de scurt metraj, devenite o resursă de cercetare ce îmbină elemente de arhitectură, sociologie, antropologie și istorie recentă. Proiectul a fost nominalizat la European Press Awards, 2024, la Categoria Migrație, a câștigat titlul de cel mai bun proiect fotografic la Gala The Industry (2012), premiul întâi la Gala Societății Civile, categorie Cultură, 2014, Locul 1 la categoria Fotografie, Superscrieri 2024. De asemenea, a fost expus în cel putin 10 orașe europene, și recent, în 2025, proiectat în fața unui public de 2000 de persoane, la cel mai important festival european de fotografie, Rencontres Arles, Franta. De asemenea, a fost tipărit pe spații largi în diverse publicații internaționale.

–         Periferia B este de asemenea o cartografie vizuală a modului în care Bucureștiul se dezvoltă în lipsă unui cadru legislativ coerent. A rezultat un website, o expozitie de fotografie, un ziar experimental si un set de vederi. În 2019 a fost a câștigat locul 1 la Balkan Photo Awards, Sarajevo, categoria photo stories.A tiparit in NewsWeek Japan pe 8 pagini.

–         La Garaje este o explorare a modului in care garajele construite în perioada comunistă suplinesc nevoile de care nu s-a ținut cont in planificarea urbanistica. Proiectul a fost publicat sub formă de website, expus în București, la Rezidența Scoală 9 și publicat în print, în National Geographic UK.

Prin aceste proiecte am documentat și pus în dezbatere modul în care arhitectura, de la cea vernaculară la cea turbo imobiliară dă o nouă identitate României, care trece prin schimbări ireversibile, cu impact pe termen lung. Beneficiarii acestor proiecte nu s-au limitat doar la publicul amator de fotografie documentară, ci și la, bineînțeles, arhitecți, studenți, cercetători din domeniile sociale, antropologice sau ale istoriei recente. Rezultatele au fost itinerate, diseminte, publicare și expuse pe plan internațional, Într-o dezbare, antropologul Vintilă Mihăilescu a spus că munca noastră, a celor de la CdFD, este de a aduce în dezbatere microuniversurile din care e construită România, multe complet necunoscute în afara ecosistemului lor. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără sprijinul OAR. Orice proiect nou plănuim, ne gândim dacă îl putem aborda și dintr-un punct de vedere arhitectural, ceea ce de multe ori vine ca opțiune firească. Dacă altă entitate și nu OAR ar gestiona concursul de proiecte, înscrierile și implicit proiectele câștigătoare ar deveni irelevante. Expertiza și calitatea juriului nu va putea fi înlocuită. Dacă proiectele finanțate prin TA ar fi desființate complet în viitorul apropiat, impactul ar depăși cercul beneficiarilor și ar priva pe viitor generații viitoare de anumite mecanisme critice, sau nu, de înțelegere a prezentului. 

Proiectul de ordonanță, în forma sa actuală, elimină OAR dintre beneficiarii timbrelor culturale și scoate proiectele culturale din lista destinațiilor eligibile pentru utilizarea fondurilor. Această modificare echivalează cu desființarea practică a singurului mecanism sistematic de finanțare a culturii arhitecturale și a patrimoniului construit din România — un mecanism construit în 20 de ani, care a susținut 2.648 de proiecte și a generat cunoaștere specializată ce nu poate fi produsă prin niciun alt instrument existent.

Solicităm respingerea acestor modificări și menținerea cadrului legal care permite Ordinului Arhitecților din România să finanțeze proiecte culturale din Timbrul Arhitecturii.

Prin AMAIS, știm foarte bine cât de greu este să obții finanțări și sponsorizări. Dar când vine vorba despre cercetare în arhitectură, lucrurile devin și mai complicate. Este un domeniu esențial, dar greu de susținut prin mecanismele clasice de finanțare.

Un fapt concret: fără Timbrul arhitecturii nu ar fi existat primul ghid de design incluziv din România. Un instrument de cercetare aplicată, folosit astăzi de arhitecți, studenți și organizații care lucrează cu spațiul public și cu nevoile reale ale oamenilor.

Cercetarea în arhitectură nu este un lux. Este baza pentru orașe mai echitabile și spații care nu exclud. Dar fără instrumente dedicate, acest tip de muncă nu poate exista.

Dacă Timbrul arhitecturii dispare sau este golit de conținut, nu vor dispărea doar finanțări, ci șanse reale de cercetare, educație și schimbare.

Este un moment important să spunem clar de ce acest mecanism contează.

Propunerile recente de modificare a legislației timbrelor culturale, anunțate în absența unui proces real de consultare publică și promovate prin ordonanță de urgență, ridică serioase motive de îngrijorare pentru sectorul cultural și pentru profesiile care contribuie direct la calitatea mediului construit din România.

Timbrul Arhitecturii este unul dintre puținele instrumente funcționale care au susținut, constant și transparent, proiecte de interes public în domeniul arhitecturii, patrimoniului, educației culturale și cercetării. De-a lungul timpului, prin acest mecanism a fost posibilă existența unor inițiative independente care au contribuit la creșterea gradului de conștientizare asupra valorii patrimoniului construit și la formarea unui dialog real între specialiști și comunități.

Pentru organizații ca Asociația Prin Banat, proiecte precum Heritage of Timişoara, A Week for Monuments sau Common Heritage nu ar fi fost posibile fără sprijinul obținut prin Timbrul Arhitecturii. Acestea sunt proiecte care au generat impact cultural, educațional și social, au implicat comunități diverse și au contribuit la promovarea unui discurs responsabil despre patrimoniu și dezvoltare durabilă.

Modificarea Timbrului Arhitecturii (în paralel cu vehicularea desființării Institutul Național al Patrimoniului, să nu uităm!), indică o tendință îngrijorătoare de slăbire a infrastructurii publice care susține patrimoniul construit, cercetarea, educația și intervenția culturală responsabilă. Considerăm că este esențial ca Timbrul Arhitecturii să fie protejat ca instrument de interes public și ca orice modificare legislativă să fie discutată deschis, cu implicarea Ordinul Arhitecților din România, a organizațiilor culturale și a beneficiarilor direcți ai acestor programe.

Facem un apel la vigilență, solidaritate și reacție publică din partea societății civile și a comunității profesionale. Orice propunere este necesar să fie discutată cu transparență, argumente și expertiză, și să nu fie adoptate măsuri de modificare a timbrelor culturale în lipsa unui dialog real cu cei care construiesc, zi de zi, valoare culturală și socială în jurul patrimoniului.

Ghidul de construire în Parcul Național Piatra Craiului a fost elaborat și publicat în 2013 cu sprijinul Timbrului de Arhitectură prin Ordinul Arhitecților din România. Acest ghid este un instrument esențial pentru dezvoltarea localităților din aria Parcului și păstrarea specificului local, care nu ar fi fost posibil fără acest mecanism independent care susține cultura de arhitectură.

În contextul discuțiilor despre desființarea/ comasarea la Ministerul Culturii a timbrelor culturale, susținem Ordinul Arhitecților din România pentru păstrarea dreptului de a gestiona fondurile provenite din timbrul de arhitectură.

Nu, chestiunea Timbrului Arhitecturii nu este una de natură administrativă. Ea privește direct statutul arhitecturii și arhitectului în România de azi.

În toți acești ani, cu discreția firescului, Timbrul Arhitecturii a fost fermentul unor proiecte care au adus oameni foarte diferiți împreună, au creat oportunități de învățare, cercetare, creație și diseminare fără egal. Comunități care au început să crească încet dar autentic în jurul profesiunii de arhitect. Comunități de care arhitectura are nevoie vitală ca să aibă sens, comunități care astăzi sunt cel mai loial beneficiar al arhitecturii: au grijă de case, le iubesc, le înțeleg, le locuiesc, mai presus chiar de interese economice. Citesc și discută despre cărți de arhitectură, despre case vechi, noi, cele mai noi, dar și cele pe care încă nu le-am construit.

Da, tot Timbrul Arhitecturii stă, la fel de discret, și în spatele unei noi pedagogii în arhitectură, dacă e să fim sinceri atunci când privim la școlile de vară. Fenomenul educației alternative de arhitectură din România este excepțional, suntem Țara Școlilor de Vară, ceva unic și fabulos în context european. Ce-i cu școlile astea? Formare de arhitectură ancorată în realitate. Constructori reali, materiale reale, beneficiari reali. Ceea ce proiectezi e totuna cu ceea ce construiești sau restaurezi și e făcut pentru ceilalți și e bun și frumos, nu doar sustenabil, eco și bim. Pe aceste șantiere studentul arhitect, meșterul și beneficiarul vorbesc aceeași limbă. Arhitectura redevine relevantă comunitar, public.

Pentru Școala de la Bunești, care a crescut de la o simplă curiozitate didactică și metodologică în 2008 (hai să construim noi înșine, ca studenți, înainte de diplomă, ca să învățăm) la o școală cu participare și recunoaștere internațională astăzi, Timbrul de Arhitectură a însemnat un sprijin important și un semn de solidaritate și convergență principială. Fun fact, în 2009, filosoful Andrei Pleșu și-a intitulat conferința inaugurală a Școlii „Sensul culturii”. Erau acolo pe șantier și ascultau, strânși laolaltă, profesori universitari, studenți, copii din sat, meșteri, chiar și ciobani.

Timbrul Arhitecturii în grija arhitecților înseamnă astăzi că arhitectura e cultură: adică bun public, ceva care ține de calitatea dar și de sensul locuirii împreună.

Timbrul Arhitecturii administrat de profesioniști este un indicator sensibil al democrației pe care o iubim atât de mult și pe care o apărăm. Un indicator al libertății culturale și al vocației culturale, istorice, dintotdeauna, a arhitecturii.

Altfel, arhitectura fără cultură rămâne un simplu serviciu, de multe ori secundar, pe piața bunurilor imobiliare.

În cei 10 ani de activitate, ne-am desfășurat proiectele bazându-ne pe Timbrul Arhitecturii. Toate pliantele distribuite în fiecare căsuță poștală din cele peste 30 de parcelări, filmele documentare, cărțile și expozițiile se datorează acestei inițiative extraordinare a Ordinului Arhitecților din România de a susține proiecte care întorc în societate fondurile colectate.

Observăm că Guvernul pregătește o ordonanță care va schimba radical această practică într-un mod netransparent, fără discuții în Parlament și fără a ține cont de vreun feedback. Ne opunem categoric acestei practici. Proiectele pe care le-au implementat Revista Zeppelin, de-a arhitectura, A.T.U. Asociatia pentru Tranzitie Urbana, Asociatia-Editura Istoria Artei, Stadion de Cartier și multe altele au îmbunătățit cunoașterea despre istoria și arhitectura orașului, au atras zeci de mii de participanți și orice schimbare majoră făcută fără consultarea OAR va periclita toate aceste inițiative.

Sprijinim categoric Ordinul Arhitecților din România și vorbim, sper, în numele celor cateva zeci de mii de bucuresteni care ne-au citit în acești 10 ani.

Există o temă care circulă prea discret în aceste zile pe internet: un potențial proiect de modificare a modului în care este gestionat Timbrul Arhitecturii, instrument administrat în momentul de față de Ordinul Arhitecților din România și Uniunea Arhitecților din România.

Dincolo de experiența mea directă ca beneficiar activ al finanțărilor din Timbru, prin proiectul Cartierul Hipodrom, aș vrea să mă refer la una dintre multele modalități în care acest mecanism m-a influențat pe mine.Am fost student în perioada 2013 – 2019, un trecut încă foarte recent. Cred că singura conferință a unui arhitect străin la care am participat atunci a fost cea a lui Wolf Prix, în Sala Frescelor de la Mincu. Era deja pentru a doua sau a treia oară în România.

Mai existau, desigur, și conferințele ocazionale ale profesorilor invitați la diplome. Dar erau comunicate strict intern și aveau un public la fel de intern.

Prima conferință care m-a dat cu adevărat pe spate a fost TED’A Arquitectes, pe care am avut ocazia să îi văd în perioada în care eram în Erasmus. În ultimii 3 – 4 ani, însă, am fost dat pe spate de mai multe ori, dar local: Zumthor, Deplazes, de Graaf, Olgiati, Radic, Francesca Torzo, Muoto etc. Practic, prin România au trecut o mulțime de coperți de El Croquis. Cu public format în proporție de 80 – 90% din studenți, cu sesiuni de Q&A, formale și informale, după.

Mi se pare că au devenit atât de comune, încât pentru studenți nici nu mai sunt ceva special. Au devenit o normalitate – genul de normalitate care există într-o cultură arhitecturală matură.

Și toate acestea au, în spate, Timbrul. Un Timbru fără de care cred că aceste evenimente ar arăta mult diferit. Proiectele finanțate prin Timbru sunt multe și extrem de variate. Eu am ales să vorbesc despre conferințe, dar la fel de bine aș fi putut vorbi despre patrimoniu, inițiative locale, comunități vulnerabile, educație, cercetare etc.

În esență, Timbrul Arhitecturii este unul dintre mecanismele esențiale prin care profesia de arhitect are șansa să se manifeste în zonele ei marginale, experimentale, culturale și sociale – complet independente de piață.

Susținem demersurile Ordinul Arhitecților din România și poziția publică exprimată în legătură cu Timbrul Arhitecturii.

De-a lungul anilor, Timbrul Arhitecturii a fost un instrument esențial pentru susținerea proiectelor culturale, educaționale și de cercetare.

Pentru noi, la Beta, acest mecanism a însemnat continuitate, responsabilitate și încredere – șansa de a construi programe relevante pentru comunitate și de a genera dialog real între profesioniști și public.

Considerăm că OAR a gestionat transparent și eficient aceste fonduri și le mulțumim pentru modul în care au făcut posibilă dezvoltarea și continuitatea unor inițiative independente, cu impact cultural și social real.

Ne dorim ca Timbrul Arhitecturii să rămână un instrument protejat, discutat deschis și responsabil, astfel încât să poată susține în continuare arhitectura, patrimoniul, educația și cultura mediului construit din România.

În ultimele zile, tot mai mulți oameni din comunitatea arhitecților, dar și din afara ei, discută despre ce s-a realizat de-a lungul timpului cu ajutorul Timbrului Arhitecturii. Acesta susține proiecte independente pe termen lung. Este spațiul comun unde se întâlnesc educația, cercetarea, patrimoniul, cultura vizuală și vocea publică a profesiei.

Printre proiectele sprijinite se numără De-a Arhitectura, alături de Asociația Biserici Înlemnite / The Wooden Churches Association, UrbanEye Film Festival, AMAIS, Art Conservation Support – ACS, Atelier VRAC, Modernism Ascuns, Studiogovora, Igloo magazine și mulți alții. Fiecare are metode și scopuri diferite, dar toate sunt interesate de felul în care trăim împreună și de cum putem construi mai bine, în toate sensurile cuvântului.

Susținem cu tărie poziția Ordinului Arhitecților din România și a celorlalte organizații profesionale: timbrele culturale trebuie să rămână în grija celor care le dau conținut și valoare, adică profesioniștii și creatorii din domeniu. Orice încercare de desființare sau transfer ar duce la pierderea unor forme esențiale de sprijin pentru inițiativele care apropie arhitectura de oameni.

De-a arhitectura, educație de mediu construit, timbrul arhitecturii, sprijin cultural, alertă, proiecte culturale, educație de arhitectură

Timbrul Arhitecturii este în pericol. Susținem păstrarea independenței acestuia.

Dacă nu ar fi existat Timbrul Arhitecturii, peste 1400 de copii și adolescenți nu ar fi avut ocazia să descopere arhitectura prin Kitul de Arhitectură – un proiect creat de noi la eematico pentru a îi ajuta pe copii (4–18 ani) și pe profesorii lor să exploreze, prin joacă și proiecte practice, mediul construit și cultura arhitecturală. Prin această finanțare am reușit să inovăm și să dezvoltăm un sistem educațional scalabil: cadre didactice – în special din mediul rural și din orașe mici – au fost formate să implementeze cursul folosind seturi de materiale refolosibile, concepute de echipa noastră. Astfel, activitățile nu s-au oprit odată cu perioada de finanțare, ci au continuat în mod autonom în școli și cluburi, crescând semnificativ impactul proiectului.

Pentru cine nu știe, Kitul de Arhitectură este un program educațional hands-on care îi ajută pe copii să înțeleagă: cum funcționează orașele, ce înseamnă spațiul public, cum se construiește responsabil, cum arhitectura influențează viața de zi cu zi.

Copiii nu doar „învață”, ci proiectează, construiesc, testează, greșesc și revin – exact cum fac arhitecții în viața reală. Proiectul nostru este doar unul dintre cele peste 2600 de proiecte care au existat datorită Timbrului Arhitecturii. 2600 de inițiative care pun în prim-plan cultura arhitecturală sub forme extrem de diverse: proiecte educaționale, școli de vară, cartografieri, restaurări și proiecte de salvare a patrimoniului, cărți și publicații, expoziții, evenimente sau cercetări.

De toate acestea au beneficiat zeci de mii de copii și adulți, și întreaga populație prin protejarea și dezvoltarea culturii mediului construit. Cultura arhitecturală nu este importantă doar pentru arhitecți sau pasionați. Este importantă pentru fiecare cetățean.

Arhitectura modelează mediul construit în care trăim zi de zi – fie că suntem din mediul rural sau urban.

Arhitectura este martorul trecutului, contextul prezentului și modelul viitorului în care trăim.

Timbrul Arhitecturii este aproape singurul mecanism stabil prin care inițiative curatoriate de profesioniști independenți pot deveni realitate. Este un instrument care permite ca resursele să se întoarcă în societate sub formă de educație, cultură și dezvoltare comunitară.

De aceea credem că independența Timbrului de Arhitectură trebuie păstrată. Pentru că funcționează, pentru că produce impact real, pentru că ajunge acolo unde altfel nu ar ajunge nimeni.

În ultimii ani Fundația DALA a beneficiat de mai multe finanțări acordate de către Ordinul Arhitecților prin Timbrul arhitecturii, contribuind semnificativ la dezvoltarea noastră organizațională prin implementarea unor proiecte pe termen lung cu impact real în mediul rural și urban. Timbrul arhitecturii poate fi considerat un model de finanțare a culturii, similar, prin strategie, metodologie și transparență, cu programele europene de finanțare în domeniul culturii. E poate singurul din România. Prin urmare nu înțelegem de ce ar trebui schimbat ceva ce funcționează, în condițiile în care disfuncționalitățile legate de subfinațarea culturii în România sunt în altă parte.

Pentru IDEILAGRAM, miza este reală. Am realizat proiecte culturale cu impact major în comunități unde cultura ajunge rar, posibile și datorită Timbrului arhitecturii. Prin aceste proiecte aducem în prim-plan teme esențiale, adesea ignorate, dar care modelează orașele, comunitățile și viața de zi cu zi. Un exemplu clar: cartea Shrinking Cities in Romania nu ar fi existat fără acest sprijin.

Desființarea sau golirea de conținut a Timbrului arhitecturii ar însemna sfârșitul multor inițiative culturale, pierderea dialogului și a educației pentru mediul construit, mai ales acolo unde ele sunt cel mai necesare.

Timbrul arhitecturii funcționează. De ce să distrugem ce a fost construit cu atâta dedicare?

Timbrul arhitecturii nu este o abstracție birocratică.

Timbrul arhitecturii nu este un beneficiu pentru o breaslă.

Timbrul arhitecturii este mecanismul care a permis specialiștilor din domeniul arhitecturii să investească în educație, cultură, patrimoniu și solidaritate profesională. Din el s-au născut sute de cărți și expoziții, bienale și anuale, programe de salvare a monumentelor, școli de vară și contexte reale de formare pentru studenți și elevi.

Toate acestea există pentru că Timbrul de arhitectură este în afara bugetului național și pentru că banii sunt gestionați de o organizație profesională, nu de agende politice. Este o finanțare profund responsabilă și atentă cu peisajul cultural fragil. Iar rezultatele sunt la vedere — în biblioteci, în spațiul public, în școli, în clădiri salvate. Cu sprijinul acestui program, igloo a finanțat albume de patrimoniu, traduceri esențiale, proiecte culturale și expoziții care au pus în valoare peisajul construit și a continuat cel mai vechi demers editorial din domeniul arhitecturii din România – revista igloo.

Dacă Timbrul de arhitectură ajunge la Guvern, nu vorbim despre o simplă mutare administrativă. Vorbim despre sfârșitul unui ecosistem cultural viu.

Modernism Ascuns s-a numărat printre primele proiecte beneficiare ale categoriei Proiecte culturale cu componentă pronunțată de cercetare din cadrul Sesiunii de finanțare din 2022 a Timbrului Arhitecturii, la momentul respectiv o categorie nouă, care a oferit posibilitatea aducerii la lumină a unor cercetări valoroase: de la documentare de arhivă a unor proiecte de arhitectură, arhitecți, lotizări, orașe, până la studii asupra unor tehnici de construcție istorice. Fără un astfel de prilej de susținere a cercetării, stagnarea unor astfel de proiecte culturale ar fi inevitabilă.

Susținem continuarea administrării Timbrului Arhitecturii de către Ordinul Arhitecților din România și ne opunem oricăror tentative de desființare sau de transfer al acestuia.

În ultimii ani, în regiunea Moldovei și nu numai s-a întâmplat ceva important. Nu brusc, nu spectaculos peste noapte, ci prin acumulare, consecvență și muncă multă.

La Iași, proiecte precum Iași Roots & Branches, Iașul își deschide curțile, Performance Spaces, MUST-ul de Arhitectură, Regională de Arhitectură Moldova sau programul De-a Arhitectura nu au fost simple evenimente. Au devenit repere. Au crescut de la un an la altul, au atras public nou, au generat dialog real și au început să producă maturitate culturală în jurul arhitecturii.

Fiecare dintre acestea a fost realizat de echipa din filială, de oameni cu entuziasm, voluntariat, timp personal și resurse întinse la limită. Dar este important să spunem clar un lucru, exact acum: Timbrul Arhitecturii a contribuit prin finanțare la transformarea acestor proiecte, la creșterea adresabilității lor. Timbrul Arhitecturii nu este un „privilegiu” și nu este un detaliu contabil. Este un mecanism prin care OAR își asumă responsabilitatea de a gestiona cele mai bune idei din interiorul profesiei. Un mecanism care susține dezvoltarea culturii arhitecturale, educația, dialogul profesional și relația dintre arhitectură și societate.

La Iași, acest lucru se vede concret. Se vede în proiecte care revin, se îmbunătățesc, se corectează. Se vede în comunități care se formează. Se vede în studenți, tineri arhitecți și public larg care încep să înțeleagă arhitectura nu ca obiect, ci ca proces cultural.

Un alt aspect esențial este modul de gestionare al acestui timbru.

Faptul că el este administrat din interiorul profesiei – prin apeluri, jurii, criterii și responsabilitate profesională – nu este o întâmplare. Este o condiție de funcționare corectă. Arhitectura are specificul ei, ritmurile ei, fragilitățile ei. Transferul acestui mecanism către o entitate externă riscă să introducă agende care nu au legătură cu nevoile reale ale profesiei și ale mediului construit.

Orice discuție despre îmbunătățire este legitimă. Orice tentativă de diluare, absorbție sau control exterior al acestui mecanism este riscantă. Nu pentru arhitecți ca breaslă, ci pentru cultura mediului construit, care se construiește lent și se poate pierde foarte repede.

Poziția Ordinul Arhitecților din România este una clară și o susținem ferm și la nivel local, prin Ordinul Arhitecților din România – Filiala Iași: Timbrele Culturale trebuie păstrat în administrarea organizațiilor profesionale, exact pentru a continua să producă acest tip de impact real, vizibil și durabil.

Ce s-a întâmplat la Iași în ultimii ani nu este un accident. Este rezultatul unui cadru care a permis ideilor bune să existe, să crească și să rămână. Și credem că merită spus asta, calm și clar, chiar acum.

Cartierul Hipodrom este tipul de proiect care nu ar fi existat fără Timbrul Arhitecturii. Și nu este un caz izolat.

Timbrul Arhitecturii este motorul din spatele a zeci de proiecte culturale, urbane și educaționale din toată țara: cercetare, regenerare urbană, expoziții, publicații, filme, dezbateri. Impactul lui este real și divers, dar încă insuficient cunoscut de publicul larg. Este un instrument unic prin care profesia de arhitect are o voce în spațiul public pe teme precum locuirea, orașul, spațiul public, patrimoniul și cultura mediului construit.

În prezent, Timbrul este administrat de Ordinul Arhitecților din România într-un mod transparent și public. Există însă riscul ca modul său de funcționare să fie schimbat, ceea ce ar putea duce la dispariția multor proiecte culturale independente. Mai multe detalii puteți găsi în comunicatul OAR pe temă și exemple concrete de proiecte finanțate prin Timbrul Arhitecturii.

Intenţia Ministerului Culturii de a prelua sau a absorbi Timbrul Arhitecturii, împreună  cu celelalte timbre culturale – mecanisme para-fiscale independente, care nu pot fi integrate în bugetul național și care susțin finanțări nepolitizate – este un factor de stres major la începutul acestui an.

Nu este vorba despre o reorganizare tehnică, ci despre fragilizarea unui sistem care, cu toate limitele lui, a făcut posibilă intervenția acolo unde statul nu a ajuns. Iar când aceste instrumente dispar sau sunt golite de sens, pierderea nu este una abstractă: se traduce în clădiri care se degradează, comunități care rămân fără sprijin și un patrimoniu care devine, din nou, invizibil. Un exemplu recent al modului în care aceste mecanisme funcționează în mod concret este proiectul „Kit și Caravană de Patrimoniu – Case și Comunități care Conlucrează”, realizat și cu sprijinul finanțării obținute prin Timbrul Arhitecturii, în urma unui concurs de proiecte culturale organizat de Ordinul Arhitecților din România. Proiectul, gândit ca un demers multianual, a dus educația non-formală de patrimoniu și arhitectură către 125 de copii din cinci comunități rurale din România.

Este genul de intervenție care nu produce rezultate spectaculoase pe termen scurt, dar care construiește, etapizat, o relație între oameni, locuri și memorie. Tocmai aceste proiecte, discrete și constante, sunt primele care dispar atunci când instrumentele de finanțare independente sunt golite de sens sau absorbite într-un sistem care nu le mai poate susține.

Ghidurile de bune practici sunt instrumente concrete din care proprietarii de clădiri din zone cu specific arhitectural local se pot documenta pentru păstrarea valorilor spațiului construit. Băile Govora este, datorită ghidului publicat de echipa Studiogovora, una dintre primele stațiuni balneare istorice din țară care beneficiază de un astfel de document.

Ghidul face parte dintr-un proces mai larg de cercetare a istoriei și morfologiei urbane, de înțelegere a mecanismului de formare urbană, de cartare și analiză cu orientare dublă – a fondului construit existent și a potențialului său. Stațiunea Băile Govora a fost înființată în 1887 în contextul dorinței din epocă de a beneficia, pe teritoriul tânărului Regat al României, de stațiuni balneare similare cu cele din vestul Europei. Aplecarea societății românești pentru cultura franceză a făcut ca Băile Govora să fie realizată după modelul orașului-parc adoptat de stațiunile balneare franceze precum Vittel, Vichy, Evian sau Aix-les-Bains. Studiul întreprins de Studiogovora nu este doar despre inventarierea arhitecturii locale, ci și despre identificarea oportunităților prin care spațiul urban și-ar putea redobândi vitalitatea și atractivitatea în ceea ce privește atât vizitatorii, cât și rezidenții.

Ghidul a fost realizat cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, prin Timbrul Arhitecturii.

Multe dintre acțiunile de monitorizare și salvare a monumentelor pe care le vedeți aici, pe pagina 112patrimoniu, depind în mod direct de existența Timbrului de Arhitectură. Acest instrument, gestionat de organizațiile profesionale, este cel care ne permite să transformăm sesizările primite de la voi în intervenții concrete și documentație tehnică.

În contextul discuțiilor actuale privind eliminarea sau centralizarea acestor fonduri, considerăm că ar fi o eroare care ar lăsa patrimoniul construit fără un sprijin esențial. Timbrul de Arhitectură nu este doar o cifră într-un buget, ci resursa din care sunt finanțate inventarierile de urgență, ghidurile pentru proprietari, platformele de alertă și a multor publicații sau inițiative cu un aport real asupra culturii mediului construit.

Fără acest mecanism independent, reacția în fața distrugerilor ar fi mult mai lentă și mai birocratizată. Susținem păstrarea lui în administrarea profesioniștilor (Ordinul Arhitecților din România, Uniunea Arhitectilor din Romania) pentru a ne asigura că fiecare sumă colectată ajunge exact acolo unde este nevoie: în conservarea mediului în care trăim.

În calitate de organizație care profesională care reunește arhitecți și urbaniști cu experiență în administrația publică  și care promovează dezvoltarea durabilă, echitabilă și responsabilă a teritoriului, considerăm că Timbrul Arhitecturii reprezintă un instrument legitim și necesar pentru susținerea proiectelor culturale, educaționale și de dezbatere profesională cu impact real asupra comunităților.

Scrisoare de susținere Asociația Arhitecți Șefi pentru Dezvoltare Durabilă

În calitate de beneficiară a fondurilor din timbru, chiar dacă numai de dată recentă, Asociația Docomomo România precizează următoarele:

Gestionarea fondului construit datând din epoca modernă, care constituie obiectul principal al activității Docomomo România, reprezintă un domeniu relativ nou pe agenda culturală națională. Este un domeniu care presupune nu doar intervenții punctuale, ci și un efort susținut de documentare, cercetare, diseminare și formare a publicului, în absența căruia patrimoniul arhitectural modern rămâne insuficient înțeles și, implicit, insuficient pus în valoare.

În acest context, sistemul de finanțare a proiectelor culturale, dezvoltat de Ordinul Arhitecților din România pe baza Timbrului Arhitecturii, a oferit o susținere esențială cunoașterii arhitecturii moderne din România. Pentru Asociația Docomomo România, acest sistem nu doar a oferit un sprijin financiar punctual, ci s-a și constituit ca un cadru coerent, predictibil și profesionist de evaluare și selecție, adaptat specificului domeniului arhitecturii.

În perspectiva elaborării unei ordonanțe privind gestionarea timbrelor culturale, considerăm esențial ca eventualele modificări legislative să respecte principiile continuității finanțării, autonomiei profesionale în evaluarea proiectelor și menținerii expertizei sectoriale, astfel încât mecanismele care și-au dovedit deja eficiența să nu fie afectate negativ. În cazul patrimoniului modern, întreruperea sau slăbirea acestor mecanisme ar avea consecințe disproporționate, având în vedere stadiul incomplet al cercetărilor, fragilitatea statutului arhitecturii moderne în societate și caracterul ireversibil al pierderilor.

Prezenta scrisoare de suținere evidențiază valoarea adăugată semnificativă pe care proiectele finanțate prin Timbrul Arhitecturii o aduc comunităților locale, inclusiv comunității noastre.

Scrisoare de susținere Primăria Făget

Scrisoare de susținere_Biblioteca Metropolitană București

Ordinul Arhitecților din România (OAR) respinge ferm orice inițiativă de desființare sau de transfer al Timbrului arhitecturii și pledează pentru menținerea timbrelor culturale în administrarea organizațiilor profesionale și a creatorilor. Invitat în emisiunea Orașul vorbește, realizată de Daria Ghiu, Ștefan Bâlici, președintele OAR, explică rolul acestor mecanisme de finanțare, importanța lor pentru domeniile creative și riscurile pe care le implică decizii luate în grabă.

Pentru publicul larg, timbrele culturale rămân adesea un concept abstract. Ștefan Bâlici le definește ca pe un instrument esențial de finanțare alternativă pentru domenii pe care statul nu le susține constant prin buget.

Interviul integral este disponibil aici.

Ordinul Arhitecților din România trage un semnal de alarmă privind soarta timbrelor culturale, inclusiv Timbrul Arhitecturii – un mecanism care, de aproape 20 de ani, finanțează proiecte esențiale pentru dezvoltarea profesiei de arhitect, pentru educație, dar şi pentru calitatea mediului construit. Posibilele modificări legislative, riscă să ducă la desființarea sau absorbția acestui instrument în structurile Ministerului Culturii.

Despre mizele unei astfel de schimbări și consecințele ei pentru societate am vorbit cu Ștefan Bâlici, președintele Ordinului Arhitecților din România.

Interviul integral este disponibil aici.

ALERTĂ: Timbrul Arhitecturii, în pericol de desființare. Cultura, sub amenințarea unei Ordonanțe de Guvern.

Dispare finanțarea proiectelor culturale? Sute de proiecte culturale și mii de operatori din domeniul arhitecturii riscă să rămână fără finanțare în 2026, în contextul în care Guvernul pregătește modificarea legislației privind timbrele culturale (Legea 35/1994).

În perioada vacanței parlamentare, care se încheie la 1 februarie, Guvernul României intenționează să emită o ordonanță care ar putea desființa sau absorbi Timbrul Arhitecturii în bugetul Ministerului Culturii. Această măsură ar anula autonomia administrată de Ordinul Arhitecților din România (OAR) și Uniunea Arhitecților din România (UAR).

Consecințele ar fi dramatice, spun reprezentanții Ordinul Arhitecților din România. OAR avertizează că o astfel de centralizare va bloca proiecte vitale pentru educația de mediu construit și calitatea vieții urbane. Organizația susține ferm menținerea gestionării acestor fonduri de către creatorii și profesioniștii din domeniu, pentru a asigura eficiența și transparența lor.

Luni, 19 ianuarie 2026, Președintele OAR va susține cauza arhitecților într-o audiență decisivă la Cancelaria premierului Bolojan. Rezultatul acestei întâlniri va determina dacă mediul construit din România va beneficia în continuare de un suport cultural independent sau dacă va intra sub controlul birocratic al statului.

Timbrul Arhitecturii se aliniază cu activitățile promovate de ACE și în valorile împărtășite de profesia de arhitect în întreaga Europă. De asemenea, acesta se aliniază la numeroase politici și programe de finanțare ale Uniunii Europene care vizează promovarea unei culturi comune a arhitecturii în Europa și susține valoarea creată de sectoarele culturale și creative, precum inițiativa „Noul Bauhaus European” (New European Bauhaus), programul „Europa Creativă” și „Busola Culturală pentru Europa”, adoptată recent, pentru a numi doar câteva.

Scrisoare de susținere Consiliul Arhitecților din Europa (ACE)  Organizații din care face parte OAR